Federatia Sportiva Nationala de Poker

Pokerul este un joc de cărţi în care jucătorii liciteaza pe forţa şi valoarea mâinii lor (combinaţiei de cărţi), în funcţie de o ierarhie standard in care de confrunta inteligenta si forta de joc. Câştigătorul unei runde este fie cel cu cea mai mare combinaţie, fie singurul jucător rămas în pot (suma totală de jetoane pariate în runda respectivă) după ce toţi ceilalţi jucători au dat „fold" (şi-au pus cărţile pe masă). Există o varietate de jocuri de poker, însă mai toate implică mai multe runde de licitari, un „showdown" (arătarea şi compararea cărţilor jucătorilor), iar unele implică şi cărţi comune (care aparţin tuturor jucătorilor).

Pokerul se învaţă uşor dar, pentru a-l juca cu adevărat bine,e nevoia de multa pregatire si antrenament permanent si se bazeaza pe analiza probabilitatilor din matematica. Pentru a juca, nu trebuie decât să ştii ordinea valorică a mâinilor şi să memorezi combinaţia cea mai bună din mână.

Ordinea valorică a mâinilor de poker

Aproape toate variantele jocului folosesc un pachet standard, de 52 de cărţi, însă cele mai multe nu folosesc jokerii. Ordinea mâinilor pentru varianta Texas Holdem este următoarea:

Licitatie şi jocul

În continuare sunt descrise licitatatiile şi jocul pentru varianta Texas Holdem. Pentru definiţii ale tuturor termenilor folosiţi la jocul de poker, consultă cuprinzătorul nostru glosar,atasat prezentei.

Direcţia de joc este întotdeauna aceea a acelor de ceasornic, jocul începând cu jucătorii aşezaţi în stânga butonului de arbitru (reprezentat, în mod obişnuit, printr-un disc de plastic). Aceştia trebuie să pună „big blindul" şi „small blindul". Blindul este un licitatie făcut înainte ca jucătorii să îşi fi văzut cărţile, sau chiar înainte ca acestea să le fi fost împărţite, şi are rolul de a da drumul la licitatie şi la formarea potului. Jucătorii primesc apoi cărţile (cu faţa în jos), iar jucătorul din stânga big blindului liciteaza primul.

Call, raise sau fold

În acest moment al jocului, jucătorii pot fie să dea call (să liciteze o sumă egală cu cea din big blind), să dea raise (să liciteze o sumă mai mare, până la o limită) sau să dea fold (să înapoieze cărţile arbitrului, renunţând astfel la joc în runda respectivă). Jocul merge conform acelor de ceasornic până ce toţi jucătorii au ales una din cele trei opţiuni. Odată încheiat acest proces, sunt extrase cărţile comune.

Flop

În Texas Holdem sunt extrase trei cărţi, cu faţa în sus, jucătorii putând să îşi formeze cea mai tare mână folosind orice combinaţie între cărţile din mână şi cele comune, după care urmează o nouă rundă de licitari.

Check, raise sau fold

În aceasta (şi următoarele) rundă de licitatare, jucătorii pot da „check" (să facă un licitatie nul, rămânând însă în pot), raise sau fold. Fireşte, după ce un jucător a dat raise, cel care urmează nu poate de check, ci doar call, raise sau fold. După această rundă de licitari, este extrasă următoarea carte comună.

Turn

După extragerea celei de-a patra cărţi comune, începe o nouă rundă de licitari. Jucătorii pot, şi acum, să dea check (dacă nimeni nu a iniţiat încă licitatierile în runda respectivă), call, raise sau fold. Apoi se extrage şi ultima carte comună.

River

După ce s-a extras a cincea, şi ultima, carte comună, începe runda finală de licitari. Ca şi până acum, jucătorii pot da check, call (dacă s-au deschis licitarile), raise sau fold.

Showdown

Dacă, după runda finală de licitari, cea de după river, în pot se mai află doi sau mai mulţi jucători, ei trebuie acum să spună ce au şi să arate cărţile. Jucătorul cu mâna cea mai puternică, formată folosind cele mai tari cinci cărţi disponibile, câştigă suma din pot. După showdown, cărţile sunt strânse, butonul de arbitru şi cele două blinduri se mută cu o poziţie mai la stânga, iar jucătorii aflaţi acum în poziţiile de small blind şi big blind îşi fac licitarile forţate. Apoi cărţile sunt amestecate şi împărţite pentru jocul următor.

Dacă, în orice moment al rundei de licitari, toţi jucătorii în afară de unul singur dau fold, atunci acesta din urmă câştigă suma din pot, nefiind obligat să arate cărţile din mână.

Informaţii suplimentare

Mai multe despre poker

Originile jocului de poker nu au fost stabilite cu exactitate. Un lucru acceptat de toţi specialiştii este acela că pokerul s-a dezvoltat şi a evoluat din diverse alte jocuri de cărţi, provenite din Franţa, Persia, Germania şi Anglia. Cea mai mare parte a variantelor din ziua de azi s-au dezvoltat şi au câştigat în popularitate în decursul primei jumătăţi a secolului al XX-lea. Cu ajutorul integrării rapide a pokerului online şi a turneelor televizate, jocul trece printr-o perioadă fără precedent de creştere a popularităţii.

Pokerul se joacă in sali de joc sau cluburi sportive.

Creşterea numărului de cluburi de poker şi turnee de poker ,garantează succesul şi acoperirea globală din ce în ce mai mare a pokerului. Pentru unii, el reprezintă pur şi simplu un hobby, pentru alţii, un sport al mintii.

Mediul de joc

Pokerul

Sălile de poker , cresc şi ele ca număr pe zi ce trece, adaptându-se la (şi profitând de) interesul nou-descoperit al oamenilor pentru acest sport. În acestea, jocul se desfăşoară într-un ritm mult mai mare in cluburi sportive de poker, deoarece aici dealerul trebuie să amestece şi să împartă cărţile manual, iar jucătorii să numere şi să deplaseze jetoanele însă destule săli de poker organizează seri ale începătorilor(demonstrative), în cadrul cărora sunt ţinute cursuri introductive şi tutoriale. A te afla faţă în faţă cu adversarul poate reprezenta o perspectivă intimidantă; de aceea, mulţi îşi încep cariera de jucători în mediul sigur in cluburii sportive .

În multe locuri (cum ar fi cluburii sportive ) se organizează, de asemenea, seri de poker la intervale regulate. Un club sportiv reprezintă un mediu mai relaxat şi mai puţin intimidant pentru a-ţi face debutul la joc. Aici începătorii sunt bineveniţi, ceea ce face ca „club sportive poker" să fie un teren fertil pentru dezvoltarea jocului.

Jucătorii

Numărul de jucători de la mesele de poker variază de la doi (joc cunoscut şi sub denumirea de „heads-up") până la zece (la o singură masă). Turneele pot fi organizate la mai multe mese (multi-table tournaments – MTT), ceea ce înseamnă că numărul maxim de jucători care pot lua parte la un turneu este, practic, nelimitat. Cel mai mare şi mai cunoscut turneu de poker „live" din lume este Turneul Principal al World Series of Poker, care, în 2006, a adunat la start un număr record de 8.772 de participanţi.

Structura jocului

Pokerul poate fi jucat în turnee (cu una sau mai multe mese) sau în jocuri pe bani (ring). Turneele percep, în mod obişnuit, o taxă (buy-in), fiecare jucător începând cu acelaşi număr de jetoane. Taxa este formată dintr-o sumă care este adăugată la fondul de premiere. Jucătorii se înfruntă până ce unul singur rămâne în joc, iar premiu sunt distribuiţi, ulterior, între jucători. De exemplu, într-un turneu cu zece participanţi, jucat la o singură masă, fondul de premiere este distribuit, de regulă, astfel: 50% pentru locul 1, 30% pentru locul 2 şi 20% pentru locul 3. Distribuţia premiilor variază în funcţie de tipul de turneu jucat şi de numărul de participanţi.

Jocurile se desfăşoară pe o singură masă şi continuă atâta timp cât se mai află jucători la masă. Blindurile (licitarile forţate dinaintea începerii jocului) sunt menţinute la o valoare constantă. Elementul definitoriu este acela că jucătorii se pot alătura jocului şi îl pot părăsi oricând doresc, ceea ce face ca aceste jocuri să reprezinte un teren ideal pentru cei ce nu agrează să se chinuie ore în şir în turneele cu mai multe mese. Jucătorii pot intra în joc cu orice sumă doresc (există totuşi, de obicei, o sumă minimă).

Mai există, de asemenea, turneele sit-n-go. Acestea se desfăşoară pe o singură masă şi încep imediat ce toate locurile de la masă au fost ocupate, încheindu-se atunci când în joc a rămas un singur jucător. Acest gen de turneu este agreat de cei ce nu doresc să joace jocuri pentru timp lung, însă nu au timp nici să joace în lungile turnee pe mai multe mese. În turneele sit-n-go şi turneele pe mai multe mese, blindurile cresc la intervale specifice (numite şi „nivele"), aceasta pentru a iuţi jocul, lucru necesar mai cu seamă la turneele pe mai multe mese.

Limitele de licitatie

Limitele de licitare se încadrează, în general, în trei categorii: Fixed Limit, Pot Limit şi No Limit. În primul caz, jucătorul are dreptul să parieze numai o anumită sumă, stabilită anterior, de fiecare dată când acesta dă raise. Licitarile la jocurile Pot Limit nu pot depăşi valoarea sumei din pot, care poate creşte exponenţial, în funcţie de numărul de licitatieri depuse. Jocurile No Limit, după cum se deduce şi din denumire, permit jucătorilor să liciteze aproape orice sumă (inclusiv întreaga grămadă de jetoane). Valoarea licitarilor minime este stabilită, în general, la nivelul valorii din big blind. În turnee, aceasta, ca şi licitatiel minim, creşte constant odată cu trecerea timpului, pentru a garanta ajungerea la un rezultat final. La un moment dat în timpul unui turneu dat, se poate introduce un „ante". Aceasta este o licitatie de tip blind pe care îl fac toţi jucătorii înaintea primirii cărţilor pentru mâna respectivă.